Un articol despre destinația care a stat la baza proiectului HaiCuSori, o idee de itinerar, recomandări mâncare și ponturi despre locuri fabuloase în cea mai colorata țară pe care am vizitat-o. Maroc sau, mai bine zis, țara berberilor care m-au învățat că a călători înseamnă și să te muți din loc în loc, întocmai pentru a putea descoperi magia unui alt univers!
Prima întâlnire cu Yalla, yalla, Morocco!
Febra Marocului m-a cuprins prin 2016, când o fostă colegă de șantier mi-a trimis un link. Și m-a cuprins bine de tot, durând cam 4 zile până când aveam deja biletele de avion în inbox. Câteva luni mai târziu zburam spre țara considerată fiind “poarta Africii”. Iar fireștile așteptări veneau la mine sub forma unor visuri care îmi arătau ce fotografii urma să fac. Și pe care, ulterior, le-am și făcut, datorită circuitului de 9 zile care m-a purtat prin aproape toată țara. Nici măcar n-am realizat că începeam una dintre cele mai mișto și intense relații cu țara ce avea să fie în topul celor mai căutate destinații de vacanță din lume. Maroc a fost pentru proiectul HaiCuSori ceea ce japonezii numesc “ikigai” – motivul existenței. Iar pentru mine a fost un foarte bun stimulent artistic, lucru care se întâmplă chiar și după 7 ani. Acolo l-am întâlnit și pe șoferul cu care, ulterior, am dezvoltat o colaborare. De atunci și până acum am pierdut numărul dăților în care am fost sus pe cămilă în deșertul Sahara, cântând mai apoi cu berberii în jurul focului. Sau în care am descoperit farmecul medinei de la Essaouira, perla Marocului de la Oceanul Atlantic. De fiecare dată această țară mi-a dezvăluit câte o nouă față, fie că descopeream noi oameni sau obiective speciale ascunse pe străduțele înguste din Fes.
Pe vremea aceea încă țineam serile de povești de călătorie și fotografii pe proiector la Journey Pub în București, iar Marocul a fost destinația care a umplut sala cu peste 100 de oameni. Sortam fotografiile și aranjam un mic scenariu, astfel încât oamenii care veneau, ascultau poveștile și vedeau fotografiile, plecând de acolo cu informații noi și idei despre cum este în Maroc. Acum suntem în 2023 și în mai sărbătorim călătoria nr. 10!
Cum ajungi în Maroc?
Acum e momentul să înveți ce înseamnă un riad, adică o casă sau un palat tradițional marocan, cu o grădină interioară și curte. Riad-urile sunt deseori folosite în scop hotelier, însă e bine să te documentezi înainte. Mai apoi înveți și ce înseamnă medina, adică partea veche a unui oraș, întâlnită în multe țări din Africa de Nord (nu doar în Maroc). Este, de obicei, zidit și conține străzi înguste, fântâni, palate și moschei. Un loc tocmai bun pentru a lua contact direct cu tot ce înseamnă cultura marocană: street food, religie, aglomerație, obiceiuri și, de ce nu, negocieri la cumpărături. Însă ai grijă la străduțele întortocheate, căci sunt un prilej bun pentru a te rătăci.
Marocul are infinit de multe obiective și depinde de fiecare ce așteptări are la prima vizita în țara culorilor. Însă e bine să-ți faci încă de acasă un program, să te documentezi despre cultura lor și să te asiguri că ți-ai confirmat rezervările la hotel/riad. Așa vei fi sigur că poți vedea, gusta și simți fiecare oportunitate care îți va ieși în drum.
Maroc este și va fi o țară în curs de dezvoltare. Populația este de peste 35 milioane de persoane și 99% sunt musulmani. Există un foarte mic procent de creștini.
Când ajungi acolo, iar asta este o treabă pur instinctuală, îți va veni să te întrebi dacă marocanii sunt arabi sau africani. Majoritatea populației marocane este berberă (inclusiv berberii arabizați din câmpiile de coastă), arabi (inclusiv Hassanya din Sahara), mauri din Al Andalus (Spania actuală, au păstrat, în medinele tradiționale ale țării, un parte importantă a civilizației andaluze) și negru (harratini din sud și descendenți ai sclavilor subsaharieni ai Imperiului Songhai care au lăsat moștenire cultura Gnawa și moștenirea sa muzicală, mistică și semnificativă).
Come on, ar fi păcat să nu te duci peste tot prin Maroc!
Am învățat asta prima oară când am ajuns acolo. Și da, pentru o primă vizită, recomand puternic circuitul prin țară, ca nomazii. E bine să ajungi odihnit pentru călătoria ta, căci Maroc nu-i o destinație ușoară, cu relaxare sau lâncezeală. Acolo ai mereu câte ceva de făcut. Așa vei afla unde ți-a plăcut cel mai mult și dacă ești tentat, te vei întoarce în locul unde te-ai simțit cel mai bine.
De-a lungul anilor am structurat un pachet de călătorie sub formă de circuit pe care, în ultima perioadă, l-am dezvoltat și relaxat, adăugând încă 1 zi la oceanul Atlantic.
În Marrakesh sunt câteva, dacă nu, mai multe obiective importante. Subiectiv vorbind, aș spune că o zi este suficientă cât să te plimbi prin medină pentru câteva suveniruri, să vizitezi palatele Badi și Bahia și, după prânz, să mergi la Grădinile Majorelle, probabil cea mai mișto atracție a acestui oraș în care este foarte greu să găsești liniște. Pe aleile care șerpuiesc printre zecile de soiuri de cactuși și flori am pășit lăsând capul în jos, evitând alintat vegetația copacilor sau a palmierilor, ridicând apoi ochii spre culorile vii ale plantelor. Am realizat ce minune a făcut Yves Saint Laurent atunci când a salvat acest loc de violența buldozerelor. Și dacă vreți să intrați și mai adânc în atmosfera și povestea locului, vă recomand să cumpărati una din cărțile care descriu istoria unuia dintre cele mai mișto locuri din Maroc.
Pornind din Marrakesh într-o calătorie de 3 zile spre Deșertul Sahara vei trece pe la cel mai înalt punct de șosea prin Munții Atlas. Apoi te oprești la orașul fortificat și Situl UNESCO Kasbah Ait Ben Haddou, satul berber unde se află platourile de filmare pentru “Iisus din Nazareth”, “Prințul din Persia” și multe alte filme recunoscute. Un ghid local te va aștepta pentru a face ca primul tău contact cu berberii sa fie unul din care vei înțelege ce înseamnă cultura lor și cum trăiesc. Sunt unii ghizi care deja au învățat și câteva cuvinte în limba română, lucru care-i încânta pe călători. Și, da, la fel ca peste tot în lume, dacă ești mulțumit de prestația lui, e recomandat să lași un tips de câțiva dolari. Mai apoi, înainte să ajungem la destinația finală a zilei, trecem preț de o plimbare și prin Ouarzazate. Mereu glumesc cu omologul meu marocan despre numele acestui oraș. El zice Ouarzazate, eu zic Zarzavat, el râde, toata lumea fericită.
Maroc are și el șosele tip Transfăgărășan, iar cea mai mișto se află în bătrânul Canion Dades, despre care am fost surprinsă să aflu faptul că acum milioane de ani se afla sub apă. Plăcile tectonice s-au mişcat, anii au trecut, iar canionul s-a ridicat deasupra apei. În zilele noastre se mai poate vedea un firicel de apă sau, mai bine zis, ce a rămas din râul Dades care şi-a croit drumul printre rocile sedimentare. La fiecare sezon ploios, pentru că au şi ei aşa ceva, acest râu primeşte un debit destul de ridicat și continuă să roadă pereţii şoselei. Ziua o vei încheia la cazarea din canion.
Ei, și acum începe distracția. După micul dejun mai iei o porție de canion pentru fotografii și plimbare si te îndrepți spre Deșertul Sahara. Înainte e bine să faci o plimbare de jumatate de ceas și în Todhra Gorges. Atât râurile Todhra, cât și râurile vecine Dades sunt responsabile pentru sculptarea acestor canioane adânci de stânci, pe ultimii lor 40 de kilometri prin munți. Înălțimea pereților canionului poate varia, dar în unele locuri poate fi de până la 400 de metri înălțime.
La finalul zilei începe aventura prin deșert. Până acolo, mai exact până la Erg Chebbi, va fi un drum fascinant, tocmai bun sa te introducă în filmul berber. Vine și momentul când ne vom sui fiecare pe câte o cămilă și vom parcurge un drum de 1h spre LUXURY CAMP, tabăra de berberi pregătită special pentru noi. Și nu te teme de cămile, ele sunt domesticite, aproape că știu și singure drumul către tabără, iar dacă nu te simți confortabil pe cămilă, poți merge cu un jeep.
Prindem apusul pe dune, facem poze de poze și apoi ne așezăm la masa tradițională berberă, în jurul focului. Se spune că în deșertul Sahara se poate întâmpla orice. Așa că lasă-te vrăjit de atmosfera creată de foc, de cântecele și dansurile tradiționale ale berberilor și, sub miliardele de stele de pe cer, bucură-te că ai ajuns în unul dintre cele mai mistice locuri din lume.
După trezirea ușor matinală, aventura în Maroc e abia la jumătate și nu se oprește aici. Poți alege să mergi direct la microbuz sau, dacă te simți mai aventurier, poți închiria atv-uri să te dai pe dune sau sa faci sand boarding. Iar după micul dejun și un ceai de mentă vei avea câteva ore bune de mers cu microbuzul tocmai până la Fes. Traseul pe care-l recomand este următorul: Merzouga Desert – Erfoud – Midelt – Ifrane – Fes. Și chiar înainte de Ifrane, în micul sat Azrou, dacă te uiți cu atenție pe stânga, vei vedea maimuțe. Poti face acolo o oprire, însă ia aminte că sunt maimuțe sălbatice, așa ca păstrează distanță de câțiva metri.
Am ajuns în Fes. Orașul a fost fondat sub stăpânirea Idrisid în secolele VIII-IX d.Hr. Inițial a constat din două așezări autonome și concurente. Valurile succesive de imigranți în principal arabi din Ifriqiya (Tunisia) și al-Andalus (Spania/Portugalia) la începutul secolului al IX-lea au dat orașului în curs de dezvoltare caracterul său arab. După căderea dinastiei Idrisid, alte imperii au venit și au plecat până în secolul al XI-lea când sultanul almoravid Yusuf ibn Tashfin a unit cele două așezări în ceea ce este actualul cartier Fes el-Bali. Sub stăpânirea Almoravid, orașul și-a câștigat o reputație pentru studii religioase și activitate comercială.
De fiecare dată când am fost în Fes ne-am întâlnit cu bunul nostru prieten Mhammed Bennani care ne-a fost ghid și care ne-a arătat atât locurile faimoase, restaurante unde mâncarea este tradițională și deosebită, cât și locuri mai ascunse unde nu toată lumea intră. Las mai jos câteva fotografii, însă printre locurile care nu trebuie ratate sunt: Blue Gate, Bou Inania Madrasa, intrarea de la Palatul Regal, pielăria Chouara cu faimoasele balcoane de la care poți admira muncitorii în timpul procesului de vopsire, farmacia berberă, atelierele de ceramică și toate străduțele din orașul vechi.
Mai toată lumea întreabă de Chefchaouen, orașul albastru al Marocului. Faimos pentru străzile colorate de cobalt și situat în mijlocul maiestuoșilor Munți Rif, Chefchaouen e la 4 ore cu mașina de Fes. 4 ore dus și 4 ore întors. Un oraș pe cât de bogat în istorie, pe atât de frumos, a fost înființat în 1471 când coloniștii mauri și evrei au fugit aici pentru a scăpa de Reconquista Spaniei. Poți alege să închiriezi o mașină cu un șofer (costă cam 120$) și să-ți iei o cazare acolo. Te rătăcești pe străduțele cu pereții albaștri și afli despre zidurile și porțile maiestuoase ale orașului. Însa se mai găsesc mici semne ale vieții timpurii aici prin moara de făină, iar în medină există un izvor natural.
După Fes îți recomand să pornești spre Casablanca, iar în drum să te oprești în centrul Rabatului, unul dintre cele 4 orașe imperiale și capitala Marocului. Orașul are istorie și cultură bogate, o arhitectură frumoasă și o vreme minunată. În plus el găzduiește cel mai important muzeu al țării, Palatul Regal și Mausoleul lui Mohammed V.
De ce să te oprești în Casablanca, acest oraș port industrial? Pentru că are o riviera fabuloasă, riviera unde vei găsi și marea Moschee a lui Hassan II. Este cea mai mare moschee funcțională din Africa și este a șaptea ca mărime din lume. Există mai multe ore de intrare pentru vizitare, de aceea te sfătuiesc să consulți site-ul oficial. Pentru femei este recomandat să aibă pe cap o eșarfă. Și, dacă e să o luăm omenește, până aici cred ca deja te-ai săturat de multiplele feluri de tajine pe care le-ai tot mâncat, așa ca aici vei găsi și un KFC, tocmai bun cât să-ți aducă aminte de Europa.
Și dacă acum scriu “Of all the gin joints in all the towns in all the world, she walks into mine.” sunt sigură că vei avea încă un motiv în plus să te oprești la Casablanca. Da, despre Rick’s Café este vorba și nu vreau să dezamăgesc, dar locul a fost conceput pentru a recrea barul făcut celebru de Humphrey Bogart și Ingrid Bergman în filmul clasic “Casablanca”. Pentru cinefilii nostalgici, recomand o rezervare pentru o cafea.
Urmează Essaouira, perla marocană de la Oceanul Atlantic. Până acolo îți recomand să te oprești la cooperativa de ulei de argan ca să-ți cumperi câteva produse. Fă o oprire și la faimoasele capre din copaci. Se întâmplă ca atunci când călătorim să nu ne placă chiar tot ce vedem sau experimentăm. Pentru mine acest moment este unul dintre ele. Merg deja de ceva ani în Maroc și am studiat problema îndeaproape. M-am mirat cumva când am citit pe un site că nu sunt pajiști în jur și de aceea caprele sunt urcate în copaci. Acum, unul și cu unul vor face mereu doi, iar caprele acelea sunt urcate de către localnici pentru fotografii contra banilor. Aș dezvolta un pic subiectul și în scris, deobicei o fac în timpul călătoriei cu oamenii din grup, însă prefer sa trec peste și să continui, nu de alta dar ajungi curând la Essaouira.
Sper că încă mai aveți răbdare să citiți. Mă tot uit la cât am scris și-mi aduc aminte că mereu spun că nu-mi ajung cuvintele atunci când vine vorba despre Maroc. Ei bine, Essaouira este orașul unde îți recomand să stai cel puțin două nopți. Motivele sunt mai multe, iar unul ar fi că deja ai parcurs destul de mult din Maroc, iar oboseala s-a acumulat. De aceea îți recomand să mergi și la un hammam, baie tradițională marocană. Cu săpun tradițional și uleiuri de scrub, vei fi spălat de cineva, apoi masat. E un fel de spa în care poți alege diferite pachete. În general costă cam 40$, dar totul e în funcție de ce alegi din meniu. Eu fac de fiecare data asta și mă simt mult mai bine după.
Te-aș sfătui să te lași pierdut pe străduțele din medină. Essaouira care, până în 1960 a fost denumit Mogador, este un oraș cu aer portughez. Vei descoperi plaja, magazinele cu suveniruri, zidurile cetății în care bad valurile Oceanului Atlantic, apoi micile restaurante cu belle view, unde seara sunt formații cu muzica live și tot ce este specific unui oraș de la malul oceanului. Pe plajă vin surferi, ba chiar poți să înveti și tu să faci surf. Iar unul dintre cele mai mișto momente este cel al apusului. Eu prefer să-l văd de pe acoperișul riad-ului unde stau de obicei, Palais de Remparts, însă și de pe zidul cetății este un loc bun pentru acest moment al zilei. Soarele “intră” în oceanul Atlantic, brăzdat de aripile pescărușilor. E ce trebuie pentru un suflet de călător.
Mai sunt orașe unde e mișto de mers atunci când ajungi în Maroc. Agadir este unul dintre ele, ușor mai tradițional, însă tot la oceanul Atlantic.
Dar să vorbim un pic și despre MÂNCARE.
Maroc este și despre tradiții în bucătărie. La restaurant sau, de ce nu, la street food prin medine sau pe străduțele alambicate, e plin de arome care îți garantează curcubeu pe cerul gurii. Carne de capră, carne de cămilă, mațe fripte, couscous, melci și frigărui de toate felurile, daaaar preferatul meu va rămâne în continuare tajine kefta mkaouara, niște minunate chifteluțe gătite în sos de roșii cu ouă pe deasupra. Desigur, totul făcut în tradiționalul vas tajine cu capacul conic care permite aburului să circule în timpul gătitului. Apoi condensul se scurge înapoi pe carne, pește sau legume, păstrând alimentele fragede. Nomazii din Africa de Nord au folosit oala tagine ca un „cuptor portabil”, permițându-le să pregătească mâncarea în orice moment în timp ce se deplasau.
Să nu uităm despre minunata Chicken Pastilla, o delicatesă marocană cu pui mărunțit și frăgezit în condimente aromate, învelite în straturi de patiserie perfect crocante. Nu unul, nu două, ci mult mai multe curcubee te vor “deranja” în cerul gurii. Promit.
Recomandări pe orașe pentru mâncare am să las aici și începem cu:
Marrakech – street food-ul din piața Jemaa el-Fnaa, taraba nr. 42, la my friend cu care negociezi tot prețul pentru ce mănânci. Dacă intri în souk, după ce treci de partea cu hainele vor urma câteva grătare pe dreapta cu sandvișuri tradiționale marocane, un deliciu.
Fes – tot street food-ul este baza, dar și restaurantele de la riad-uri. În special Restaurant Riad Nejarine.
Essaouira – mergi în medină, vei găsi tarabe cu pește proaspăt. Și pentru restaurant, caută Taros si Three Little Birds.
Good to know
Pentru că Maroc nu este chiar una dintre cele mai ușoare destinații din lume, am să las mai jos o lista de chestii folositoare, cât și câteva recomandări care prind bine, sper eu. Așa, aici începe lista:
- Tagine-ul este de mai multe feluri. Eu îl recomand, în afară de cel kefta, și pe cel cu pui și lămâie. La un moment dat îți vor curge prin vene arome felurite de condimente și vei simți nevoia să variezi. Eh, ăla-i momentul în care poți trece pe mâncare europeană. Paste, pui, salate. Găsești tot felul, însă porc destul de rar spre deloc. Da, există posibilitatea, ca în oricare altă țară, să faci toxiinfecție.
- Să zicem că te plimbi prin medină. Și te rătăcești. Nu te baza, sub nicio formă, pe indicațiile localnicilor de pe stradă. Le place sa facă mișto de străini și le dau indicații greșite. Intră într-un riad/hotel și întreabă la recepție. E mai bine așa.
- Pentru doamne și domnișoare, nu mergeți seara și noaptea neînsoțite pe stradă. Sub nicio formă.
- Dacă îți iei cazare într-un riad, verifică dinainte că ce ai stabilit, așa este și în rezervare. Marocanii schimbă mereu cazările. Unele camere din riaduri pot fi diferite ca dimensiune față de celelalte. E o întreagă bătaie de cap cu ei la acest capitol.
- În Maroc poți plăti cu dolari și cu dirhami. Poți schimba în aeroport, câteodată e cursul mai bun.
- La hammam ia costumul de baie cu tine, dacă ești pudic și nu vrei sa te dezbraci complet.
- Trebuie pașaport simplu (nu temporar) valabil minim 3 luni de la data întoarcerii în România.
- Verifică din timp programul unor obiective turistice, unele sunt închise lunea.
- Perioade ok de mers în Maroc ar fi așa: septembrie-noiembrie, apoi devine mult prea frig și martie-mai, apoi devine mult prea cald. Mult prea frig înseamnă 0 grade în deșert, iar mult prea cald înseamnă 40 grade la oraș.
- Legat de încălțări, recomand adidași, încălțăminte de trekking, bocanci. Cine vine pe tocuri câștigă încă 2 drumuri pe cămilă în deșert.
- Prizele sunt ca la noi, deci nu trebuie adaptoare. Doar baterii externe la voi, dacă considerați că aveți nevoie.
- Internet – puteți lua din aeroport sau piață cartelă cu internet, au diferite planuri tarifare (de la 2-3$ până la cât consideră fiecare că trebuie). Majoritatea restaurantelor au wi-fi, nu foarte puternic. La cazări este internet.
- Ia-ți abilitățile de negociator cu tine. Dacă ai suficientă răbdare să te târguiești cu vânzătorii, vei reuși să obții produsul pe care ți-l dorești chiar și la jumătate din prețul inițial propus de ei. Nu răspunde provocării lor de a propune tu un preț, ci lasă-i pe ei să-ți zică cât costă și începe negocierea de-acolo.
- În ceea ce privește alcoolul, o să-l aduci de acasă sau din duty free, în bagaj, pentru că ei sunt țară musulmană, deci mai ușurel cu berea și altele pe la terase și restaurante (sau pe sub masă, deobicei contra unui tips).
- Marocanii sunt de obicei reticenți în fața aparatelor foto, de aceea recomand ca, înainte de a le face poze, să stabilești o conexiune vizuală sau verbală cu subiectul. Atenție – drona este interzisă.
Până la urmă
Acum că ai gustat un pic din farmecul Marocului, sunt curioasă: este Maroc pentru tine? Folosește cu încredere formularul de comentarii de mai jos. Tot Sori va fi la butoane să-ți răspundă. Până atunci, travel for the story!
